23 ianuarie 2011 – Adrian Berinde – Scrisoare către mine

De miragecj la data January 23, 2011   in Rubrica PIESA ZILEI

Bună dimineața, dragilor şi dragelor! Azi vi-l propun spre ascultare şi reflecție pe domnul Adrian Berinde, cu piesa Scrisoare către mine, ce aparține albumului Vertical, lansat în anul 1998 .

Așa cum cred ca ați observat la noi pe site, în curând, adică pe 27 ianuarie 2011, mult așteptatul “Azil” va fi lansat pe piață. Concertul de la București va fi urmat de alte două, la Timișoara şi Cluj-Napoca şi cred eu că ar fi mare păcat să le ratați dacă sunteți prin zonă.

Bineînțeles, azi de la ora 18:00, Alina Manole vă așteaptă la Radio Lynx cu a ei Lună Pătrată de emisiune, iar invitatul acestei ediții este chiar Adrian Berinde. O zi bună!

Adrian Berinde – Scrisoare către mine

P.S. : Clujeni, nu uitaţi de concurs!

Versuri: Adrian Berinde

Muzică: Adrian Berinde

Album: Vertical (1998)

De nu vii, toamna asta nu-ţi mai scriu niciodată,
Va fi în felul meu un zbor până la tine,
Ne vom juca de-a viaţa prin cărţile creştine
Şi vom pleca în lume, de-a fost vreo lume-odată
Şi vom pleca în lume, de-a fost vreo lume-odată.

Mă voi desprinde-n două ca să te-ascunzi de mine,
Să coborâm adâncul până să nu mai fie,
Din mâini se fac picioare şi nimeni să nu ştie,
Că ne-am jucat o clipă de-a zboru-n veşnicie,
Că ne-am jucat o clipă de-a zboru-n veşnicie.

Şi-am să te-ncalţ c-o viaţă-n întâmplare,
Ca să respiri din stele ştiute doar de mine,
Poate găsim de-o cină prin cărţile astrale,
Să vină bine timpul şi să nu ştii că-ţi vine,
Să-ţi vină bine timpul şi să nu ştii că vine,
Să nu ştii că-ţi vine.

Alunecând pe ceruri scobite-n burţi de stâncă,
Am să te nasc din creştet prin muntele de ceară,
Scrisoarea mea-i spre nimeni şi nimeni ştie încă,
Că te-am creat cu mine, că te îngrop diseară,
Că te-am creat cu mine, că te îngrop diseară.

Şi-am obosit pe scara ce duce într-altă curte,
La crucile din templu nu mă mai rog de mult,
Mai am urechi în gură şi nu-ţi mai scriu să doară,
Mai port cerneală-n mine, doar pixul mi s-a rupt,
Mai port cerneală-n mine, dar pixul mi s-a rupt.

Şi-am să te-ncalţ c-o viaţă-n întâmplare,
Ca să respiri din stele ştiute doar de mine,
Poate găsim de-o cină prin cărţile astrale,
Să vină bine timpul şi să nu ştii că-ţi vine,
Să-ţi vină bine timpul şi să nu ştii că vine,
Şi să nu ştii că-ţi vine.

Comentariul tau :